Arhive pe categorii: bârfă

Incultă, dar nu melioristă; şi fără DEX citit din scoarţă-n scoarţă

Standard

Eu, că despre mine e vorba, am, ca mulţi alţii, găuri în cultura generală. Nu ştiam ce e meliorismul. Dar m-am uitat în DEX. În ăla online. Că ultima ediţie pe hârtie aflată în posesia mea e din mileniul trecut.

Apropo, voi, ăştia născuţi înainte de 2001, v-aţi gândit vreodată că staţi călare pe hotarul dintre două milenii? Da, sigur numerotarea anilor e convenţie în stare pură, dar există unii destul de nebuni ca să considere, de exemplu, că ne influenţează destinul.

Bine, există şi unii destul de nebuni ca să citească DEX-ul, cu meticulozitate şi conştiinciozitate, din scoartă-n scoarţă. Sau, oricum, există cel puţin unul. A inclus DEX-ul în leapşa aia cu 7 cărţi care bântuie facebook-ul.

Cu ceea ce am subliniat sunt de acord. Dar de aici până la a citi DEX-ul cap-coadă aş zice că e cale lungă. Calea către nebunie. Sau, oricum, e „cumplit meşteşug de tâmpenie”, vorba lui Creangă.

Dar să revenim la numitul meliorism.

MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [Pr.-li-o-] – Din fr. méliorisme.
sursa: DEX ’09 (2009)

Ei bine, eu una sunt de acord că lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, şi că ar putea fi ameliorată. Dar nu e în curs de ameliorare. Dimpotrivă – adică galopează în direcţia opusă. 😛 Pardon, cred că 😦 se potriveşte mai bine.

Reclame

Schimbare

Standard

Cum ziceam, lumea se schimbă. În bine, în rău?

În fine, iată o mostră, preluată de aici:

Asta mi-a adus aminte de Gregorian Bivolaru şi de şederea lui la pârnaie. Câţi ani avea fata aia pe care sedus-o „nemernicul” când era prea… fragedă? Oare 16 (şaisprezece)?

Ilustraţia care ilustrează

Standard

O fi repetiţia „mater studiorum”, dar nu e bine-venită peste tot. Şi e trist când acolo unde n-are ce căuta e pusă nu de vreun [prim] ministru agramat, ci de un editor & scriitor:

O să ziceţi că e o simplă scăpare. Foarte posibil, dar, spre deosebire de discursurile publice, postările de pe FB se pot corecta.

Şi nu e singura scăpare, căci pe ilustraţia de pe coperta cărţii titlul sună altfel:

De gustibus

Standard

Aţi purta aşa ceva?

Eu nu. M-aş simţi ca o sorcovă.

Muieri tâmpite…

Standard

Muieri tâmpite, dacă aveţi un bot ca ăsta, nu vă mai arătaţi lopeţile ieşite peste buza de jos!

Bineînţeles că nimeni nu e vinovat sau de condamnat pentru defectele sale fizice, dar să ţi le scoţi pe tapet în loc să-ncerci să le-ascunzi (mai ales când eşti femeie) e o dovadă că nu eşti în stare să te priveşti obiectiv. Asta ca să nu zic că e dovadă de prostie.

P.S.  răutăcios:
Apropo, constat că dama din poză arată mai bine cu bandă neagră peste ochii bulbucaţi decât fără ea!

Din nou despre modă şi, mai nou, şi despre cacofonii

Standard

Nu fuse pa, fuse pe curând. (Sau nu fu pa, fu pe curând?)

Oricum, văzui că cortina mea fu/fuse de folos prin alte părţuri. (Da, ştiu, părţuri nu există în dicţionar, dar mă duce cu gândul la pârţuri,  care-i cuvânt cu acte în regulă.)

De fapt, revenii în blogosferă fiindcă mi se năzări să mă leg iarăşi de modă, căci văzui că între timp luă şi plasă!


NOTA REDACŢIEI:

„Că cortina” e un soi de cacofonie, dar lumea bună zice că nu e cazul să fii obsedat de cacofonii şi de alte rahaturi!

Asta îmi aduce aminte de nişte poezele care circulau în tinereţea mea:

Iubita mea cu ochii ca cacaua,
Că când te văd mă fac ca catifeaua.

&

Că când aud că cântă corul,
Că cam aşa cânta poporul;
Că cântam eu, că cântai tu,
Că cântam amândoi.

Mai erau vreo două-trei, dar le-am uitat.