Arhive pe etichete: ruşinică

O pijama, două pijamale, câte pijamale?

Standard

„E la fel de naivă ca tine. Şi ca mine. Şi poartă aceleaşi pijamale verzi.”

Ea, naiva, nu poartă o singură pijama. Poartă mai multe, toate verzi, una peste alta. „Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta”… Fata cu trei pijamalele puse una peste alta… Trei, două, patru, câte…? Ghici, ghicitoarea mea.

Sunt rea. Poate că le purta pe rând. Poate că e licenţă poetică, gen „cu-a lui trei coroane”. Poate…

Anunțuri

Celebritate

Standard

În ţara asta trebuie să mori ca să se afle cine ai fost şi ce ai însemnat. Cât trăieşti, nu-i pasă nimănui cine eşti şi ce însemni.

Unii nu ştiu ce-i aia omenie

Standard

Citez spusele unei… creaturi:

Later edit: dacă vreţi să ştiţi de unde e citatul, clicuiţi-l.

Vasăzică copilul n-are nicio obligaţie faţă de părinţi. Faţă de oamenii care i-au făcut cel mai preţios dar: viaţa. Faţă de oamenii care, între 20 şi 50 şi de ani, în loc s-o ţină tot într-o petrecere, au crescut un copil, sau doi, sau trei. Faţă de mama care a suportat toate neplăcerile sarcinii şi i-a născut urlând, renunţând nouă luni la multe plăceri ale vieţii, care a dormit pe sponci ca să-i alăpteze şi să le schimbe scutecele, în loc să-şi petrecă timpul liber distrându-se. Mama care a stat acasă ca să le poate de grijă, aşa că la bătrâneţe trebuie să se mulţumească cu o amărâtă de pensie de urmaş, care nu-i ajunge să-şi plătească azilul. N-a avut discernământ, idioata de ea. Tatăl a avut, s-a spetit să muncească ca să întreţină toată familia, asigurându-şi astfel o moarte prematură! Însă dacă asta nu l-a omorât, să-i fie ghiujului ruşine! A cheltuit banii ca să-şi ţină copiii pe la şcoli înalte, în loc să-i trimită la muncă după ce-au terminat patru clase şi să-şi pună banii la ciorap pentru azil.  Lipsă de discernământ, ce mai!

Dacă eşti om, nu animal, dacă termenul „omenie” are sens pentru tine, nici măcar nu aştepţi să pretindă părinţii să-i ajuţi, o faci, în limita posibilităţilor, evident, din proprie iniţiativă şi cu dragă inimă. Pentru că ţi se frânge inima când îţi vezi un părinte în suferinţă.
Dacă poţi să zici „mamă/tată, n-ai avut discernământ şi n-ai bani, crapă dracului, că i-o nu-s obligat(ă) să-ţi port de grijă”, nu eşti om. Nu eşti nici măcar câine, eşti monstru – negru în cerul gurii.  O întrupare a egoismului feroce şi a nesimţirii. Pe lângă tine, ăia care-şi abandonează dulăul sau motanul bătrân pe marginea şoselei sunt îngeri.

Şi, sigur, la 40 de ani, când eşti sănătos şi în putere, e uşor să spui :”Nu-ţi poţi plăti azilul? S-a inventat eutanasierea.”  E interesant de ştiut ce-o să spui peste vreo 30 de ani, când o să-ţi simţi sufletul tânăr şi încă dornic de viaţă într-un trup îmbătrânit.

Ce bine era pe vremea lu’ Ceaşcă…

Standard

Alo, TFL-iştilor (ce-mi place prescurtarea asta, sună, aşa… a terfeloagă) şi voi, luptătorilor pentru viaţă, sau cum vă place să vă ziceţi, ştiţi voi, drăgălaşilor, ce bine era p-aici până-n ’89, în epoca aia de aur?

Păi, primo, avorturile erau strict interzise. Se pedepseau cu închisoarea sau, tacit, cu moartea dacă nu spuneai cine ţi-a fost complice la măcelărirea ovulului fecundat.

Secundo, nu construia nimeni catedrale, ba chiar erau dărâmate biserici. Iar ăia care totuşi construiau vreuna o făceau mică şi din lemn, nene, că ştiau ei de p-atunci ce-i place Ălui de Sus!

Terţo, la măcelărie nu era carne, salamul avea soia din belşug… Trai nineacă pentru vegetarieni! Şi pentru raw vegani, că tătucul protector al sănătăţii poporului oprea gazele.

Ca să nu mai zic că ştia că iarna nu-i ca vara, nu te lăsa să umbli cu maşina personală ca să te-mpotmoleşti pe drumul mare. Sau că proştii veneau degeaba la votare, că nu se lua nimeni după votul lor de imbecili. Şi câte şi mai câte, da’ n-am timp acu’ pentru toate…

Aşa că, dragi tineri progresişti, nu vă mai învinuiţi părinţi şi bunicii fără dinţi că-s nostalgici. Învinuiţi-i că n-au împiedicat uciderea neînţelesului binefăcător al naţiei, cu tot cu „sinistra lui soţie”! Ruşinică, bă, boşorogilor!

P.S. OK, n-am stil la pamflete, da’ promit că mai exersez. 😛

 

Nu se face

Standard

Dacă eşti ateu, eşti. Aici şi acum, nu te condamnă nimeni pentru asta. Dar nu se face să iei în râs credinţa altora, cel puţin nu într-un spaţiu virtual public, în care se înscriu postările tale publice de pe facebook.

Numai homosexualii au drepturi, creştinii nu?

Alipiri facebook-iste

Standard

#

Şi, apropo, voi, ăştia cu „pune pe peretele tău/distribuie dacă ai/ai avut/ai făcut/ai văzut…”, nu ne mai mânjiţi ecranele repetând dulcegării de nici două parale. Măcar scoateţi unele din tărtăcuţele personale, că altminteri o să vi se scofâlcească şi tot o să vă plouă în gât până la urmă!

Şi cât de cretin trebuie să fii ca să nu bagi de seamă că-n toate tipăriturile (cărţi, reviste, ziare, etichete de borcan şi alte alea) între virgulă/punct şi cuvântul următor e un spaţiu? Spaţiu liber, da? 😛

Cenzură feisbuchistă

Standard

Eu nu mă duc la vot. Fiindcă, în ţara asta, în sfera politică activează numai leprele, şi încă nu m-am prins care dintre ele reprezintă răul cel mai mic.

Dar tot lepre sunt şi ăia care pun problema aşa:

Deci aici până la a le băga mâna în gât sau chiar cuţitul în piept ălora cu opinii politice diferite de ale tale nu e un pas prea mare.

Cu alte cuvinte, unora le place democraţia numai când e toată lumea de aceeaşi părere cu ei.

„Promovarea culturii”

Standard

Acelaşi rahat peste tot: îi atragi omului atenţia că „a uitat” să pună ghilimele şi să menţioneze autorul textului pe care l-a împrumutat, şi el te jigneşte, ofuscat până în măduva oaselor, iar prietenii lui se grăbesc să-ţi născocească bube-n cap.

Lupoaica dezgustătoare

Standard

Nenea ăsta are dreptate – după părerea mea – când spune „arunca mereu cu cacat in ventilator si apoi se da mare vedeta”.

Şi lupoiaca are dreptate când spune că există şi actori tineri buni şi foarte buni (habar n-am dacă ea se numără printre ăştia sau nu, că n-am văzut-o niciodată jucând), dar modul în care o spune, urarea din ultimul paragraf şi, mai ales, momentul în care şi-a ales să scrie pe tema asta nu pot decât să mă dezguste definitiv de cucoana al cărei argument suprem e limbajul scabros – presupun că, pe tastatura ei, literele P, U, L şi A/Ă/E sunt şterse de prea multele contacte cu degetele sale de divă pasionată/obsedată de felaţie.

Cât despre chestia asta:

„Pe vremea lor, tu, române, aveai un singur canal TV, TVR1, şi un cinema în oraş unde vedeai toate filmele comuniste produse de Româniafilm. În aceste filme, seriale, emisiuni de divertisment, jucau, evident, aceiaşi actori. Iar şi iar. Nu aveai de ales. Ştiai că Alain Delon era mai frumos decât Gigi Dinică, dar îl vedeai ultra rar, când se înduioşa partidul să mai lase un film străin în ţară”.

Asta a fost adevărat numai între 1981 şi 1989 inclusiv. Înainte vreme, când don’şoara Lorena era probabil de prea de puţin timp ejaculată de tac-su’ ca să-şi aducă aminte, la televizor chiar aveai ce vedea (pe numai 2 canale), nu te intoxica nimeni cu talk-show-uri de căcat şi cu telenovele pentru muieri retardate, ca acum, iar filmele străine reprezentau cam 80% din total; poate că n-or fi fost ultimele producţii lansate pe piaţă şi or fi fost cenzurate, dar erau, şi la TV, şi în cinematografe.  Care cinematografe erau numai unul per localitate doar pe la ţară sau în târgurile prea prăpădite. În Bucureşti, pe unde bântuiam eu, erau puzderie.

Şi că don’şoara Lorena nu mai ţine minte cum era pe-atunci nu-i bai, dar ar putea să mai întrebe şi ea prin stânga şi prin dreapta înainte de a o face pe atotştiutoarea.