Arhive pe etichete: ruşinică

Reacţie

Standard

Am văzut asta:

M-a deranjat, şi i-am adăugat comentariul ăsta:

Diferenţe există, dar nu în halul ăsta. Aici e comparată extrema de jos dintr-o parte cu extrema de sus din cealaltă (ca să nu mai zic că şi România face în prezent parte din UE. 😛 )
Eu şi bărbatul meu avem pensii relativ modeste, dar nu arătăm ca în poza din stânga. Cunosc şi o grămadă de pensionari de la ţară care nu arată aşa. Nici socrii mei, care trăiau dintr-o singură pensie, nu arătau ca în poza aleasă.
Nu zic că nu există şi astfel de pensionari, dar sunt excepţii, nu sunt semnificativi pentru o întreagă categorie socială.
Iar astfel de poze sunt manipulatoare, întărâtă aiurea. Şi nu cred că de asta e nevoie. Reţeta „ciorbei” e măsluită.

Presupun că nu e cel mai potrivit comentariu la postarea unei foste colege de serviciu, dar… je m’en fiche. În traducere liberă: mi se fâlfâie.

COMPLETARE:
Poza din stânga e făcută în Macedonia. O găsiţi aici.

Reclame

Iar…

Standard

Adică iar am găsit ceva cu care sunt de acord. (Dacă o ţin tot aşa, trebuie să schimb numele blogului. 😛 )

Ce bine că n-am adepţi!!!

Standard

Cu alte cuvinte, dacă eşti adeptul [concepţiilor] cuiva, îţi poţi aroga dreptul de a te folosi de fotografia lui după bunul plac…
Mi se pare dureros… permanent. 😦

Tranca-fleanca

Standard

Mno, bunule Sönke-Nissen-Koog, dacă asta ţi-e părerea despre numitul facebook, de ce ‘zda mă-sii îl bântui zilnic, umplându-l cu tot ce găseşti prin puţul gândirii personale? De ce nu treci matale la mângâiat pisici şamd?

Resorturile tâmpirii

Standard

„Mâncarea în resorturi e multă și variată. Ca și băutura. Prea multă și prea variată.“

Când citesc aşa ceva nu pot să nu-mi imaginez tot felul de arcuri (mai multe ca-n poza de alături, pe care-am găsit-o aici), cu tot felul de mâncăruri şi băuturi revărsându-li-se printre spire. Îmi pare rău că n-am talent la desen, ca să pot completa imaginea.

Cât de troglodit trebuie să fii, ca să nu ştii ce înseamnă „resort“ în româneşte?

Şi cum de se înmulţesc troglodiţii precum ciupercile după ploaie?

Mama zicea despre generaţia mea că e una de inculţi. Oare s-o fi gândit că se aplică şi-aici vorba aia, „capra sare masa şi iada sare casa“? Iada care vrea s-arunce cultura generală la gunoi:

O pijama, două pijamale, câte pijamale?

Standard

„E la fel de naivă ca tine. Şi ca mine. Şi poartă aceleaşi pijamale verzi.”

Ea, naiva, nu poartă o singură pijama. Poartă mai multe, toate verzi, una peste alta. „Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta”… Fata cu trei pijamalele puse una peste alta… Trei, două, patru, câte…? Ghici, ghicitoarea mea.

Sunt rea. Poate că le purta pe rând. Poate că e licenţă poetică, gen „cu-a lui trei coroane”. Poate…

Unii nu ştiu ce-i aia omenie

Standard

Citez spusele unei… creaturi:

Later edit: dacă vreţi să ştiţi de unde e citatul, clicuiţi-l.

Vasăzică copilul n-are nicio obligaţie faţă de părinţi. Faţă de oamenii care i-au făcut cel mai preţios dar: viaţa. Faţă de oamenii care, între 20 şi 50 şi de ani, în loc s-o ţină tot într-o petrecere, au crescut un copil, sau doi, sau trei. Faţă de mama care a suportat toate neplăcerile sarcinii şi i-a născut urlând, renunţând nouă luni la multe plăceri ale vieţii, care a dormit pe sponci ca să-i alăpteze şi să le schimbe scutecele, în loc să-şi petrecă timpul liber distrându-se. Mama care a stat acasă ca să le poate de grijă, aşa că la bătrâneţe trebuie să se mulţumească cu o amărâtă de pensie de urmaş, care nu-i ajunge să-şi plătească azilul. N-a avut discernământ, idioata de ea. Tatăl a avut, s-a spetit să muncească ca să întreţină toată familia, asigurându-şi astfel o moarte prematură! Însă dacă asta nu l-a omorât, să-i fie ghiujului ruşine! A cheltuit banii ca să-şi ţină copiii pe la şcoli înalte, în loc să-i trimită la muncă după ce-au terminat patru clase şi să-şi pună banii la ciorap pentru azil.  Lipsă de discernământ, ce mai!

Dacă eşti om, nu animal, dacă termenul „omenie” are sens pentru tine, nici măcar nu aştepţi să pretindă părinţii să-i ajuţi, o faci, în limita posibilităţilor, evident, din proprie iniţiativă şi cu dragă inimă. Pentru că ţi se frânge inima când îţi vezi un părinte în suferinţă.
Dacă poţi să zici „mamă/tată, n-ai avut discernământ şi n-ai bani, crapă dracului, că i-o nu-s obligat(ă) să-ţi port de grijă”, nu eşti om. Nu eşti nici măcar câine, eşti monstru – negru în cerul gurii.  O întrupare a egoismului feroce şi a nesimţirii. Pe lângă tine, ăia care-şi abandonează dulăul sau motanul bătrân pe marginea şoselei sunt îngeri.

Şi, sigur, la 40 de ani, când eşti sănătos şi în putere, e uşor să spui :”Nu-ţi poţi plăti azilul? S-a inventat eutanasierea.”  E interesant de ştiut ce-o să spui peste vreo 30 de ani, când o să-ţi simţi sufletul tânăr şi încă dornic de viaţă într-un trup îmbătrânit.