Arhive pe categorii: subiecte fierbinţi

Iar…

Standard

Adică iar am găsit ceva cu care sunt de acord. (Dacă o ţin tot aşa, trebuie să schimb numele blogului. 😛 )

Reclame

Să râdem sau…?

Standard

ACTUALIZARE (25.10.2018)

Postarea de pe facebook nu mai e publică. Îmi permit s-o  redau mai jos cu copy-paste (oricum circulă de multă vreme de la o căsuţă de e-mail la alta).

Jocul de sah in occident

„Predau șah la mai multe școli dintr-o metropolă occidentală.

Am mereu cu mine o tablă de demonstrație, pe care arăt copiilor funcția diferitelor piese și explic regulile de mutare.
Copiii, majoritatea între 7 și 10 ani, băieți și fete, de toate etniile și culorile, majoritatea înscriși la șah de gura părinților.

– Deci, copii, la șah avem 16 piese albe și 16 negre. Albul mută primul și…
Un băiețel mai închis la culoare întrerupe:
– E întotdeauna așa? Albul mută mereu primul?
– Da, răspund eu și vreau să continui. Și putem să mutăm ori un pion ori…
– Nu e corect, întrerupe un altul. Ar trebui să mute amândoi primii. Sau negrul să mute primul, că au fost mereu persecutați în istorie…
– Așa e regula, cineva trebuie să mute primul, albul e doar o culoare oarecare, nu e nimic superior, haideți să trecem mai departe. Așadar, cea mai importantă piesă de la jocul de șah este regele…
Clasa murmură. O fetiță ridică mână.
– Mama mi-a zis că regina e cea mai importantă piesă.
– Nu chiar, zic eu cu blândețe, regina e și ea foarte importantă, de fapt, ca să știți, regina este cea mai puternică piesă din joc….
Copiii par mulțumiți cu asta, mai ales fetele afișează un zâmbet de satisfacție.
– Regina e foarte puternică pentru că poate juca la fel ca tura și ca nebunul.
Fetele protestează.
– Cum puteți spune că o regină mută la fel ca un nebun? Dvs jigniți femeile!
– Nu, dragii mei, așa este jocul. Nebunul este această piesă (o arăt) care merge mereu strâmb, adică în diagonală.
– Nebun este un cuvânt urât. Nu trebuie să râdem de cei cu dizabilități mentale.
– Bun, dacă nu vă place „nebun”, să știți că în engleză se cheamă „episcop”, ca la biserică. Putem să îi spunem „episcop”.
Alte proteste.
– Dumneavoastră ne vorbiți acum de religie, aici este o școală laică.
– Ok, Ok, încerc să îi calmez, atunci păstrăm numele de nebun. Sau mai bine, bufon. Nebunul era în trecut bufonul care făcea regii și reginele să râdă. Așa e bine? O să îi spunem bufon.
Copii se calmează. Mergem mai departe.
– Cum spuneam, chiar dacă regina e cea mai puternică piesă, totuși regele e cel mai important, pentru că dacă se pierde regele, s-a terminat partida, ai pierdut. Uite, regele este această piesă, care are o cruce pe coroană.
– Crucea este semn religios. De ce nu are o semilună? Sau nici un semn? Cred că ar trebui să îi scoatem crucea, ca să nu ofensăm pe cei de altă religie. Așa am învățat la orele de educație civică.
– Cine se ofensează? Mă uit prin clasă și văd un băiat cu figură orientală. Mohamed, așa te cheamă, da? Te simți ofensat de această cruce de pe capul regelui?
Băiețelul mă privește aiurit.
– Ce înseamnă ofensat, dom’ profesor?
– Ofensat înseamnă supărat. (Mă minunez de mine însumi, ce repede îmi găsesc sinonimele…). Este cum te simți atunci când un alt copil îți ia prăjitura sau jucăria favorită, poftim!
– Eu nu am prăjitură și nici jucărie. Sunt din Siria.
Trebuie să schimb vorba, discuția asta nu prevestește nimic bun.
– Așadar, regele…
– Există un singur rege? Întrerupe un băiețel blond.
– Unul pentru fiecare culoare. Unul negru și unul alb. La fel și cu reginele. Una albă și una neagră.
– Nu se poate să fie doi regi albi sau două regine albe? întrerupse iar o fată.
– Nu, zic eu categoric.
Un murmur de dezamăgire.
– Păi nu e corect. Noi știm că există și familii cu doi tați sau două mame. Ar trebui să se poată, nu e corect așa.
Încep să îmi pierd răbdarea.
– Uite, la șah este așa. Șahul s-a inventat într-o țară străină, acum foarte mult timp, și așa era pe atunci. Să trecem mai departe…
– Păi poate atunci erau mai înapoiați, și femeia nu avea drepturi, și nici cuplurile de același sex, dar acum nu mai este așa. Nu trebuie să mai existe discriminare.
Oftez. E cazul să trec să explic alte piese, care nu posedă sex, și nici religie. Regele cu cruce și regina m-au băgat în bucluc.
– Așa, deci, continuăm. O altă piese specială este calul. Calul are avantajul unic că poate sări peste alte piese. Un nebun – pardon bufon – nu poate avansa aici, la h3 (arăt pe tablă), dacă un pion îi blochează calea. În schimb, calul poate să sară direct de la g1 la f3. (arăt mișcarea).
– Deci numai calul poate face asta, să sară peste alte piese? copii sunt iarăși în blocaj. Dar nu e corect. Are un avantaj special. Nu este egalitate fața de celelalte piese.
– Da, așa este, zic eu încurcat, dar e normal să îi acordăm unele drepturi, pentru că este singurul animal din joc. Regele, regina, bufonii, pionii-sunt toți oameni, turnul este un obiect, calul este singurul animal. Trebuie să compenseze într-un fel.
– Așa da, se luminează copii.
– Dar, dom profesor-sare un alt băiat-nu e corect să exploatăm animalele, mai ales la război. Ele nu au nici o vină pentru conflictele între oameni.
Uff, ce lungă a devenit ora asta! Poate reușesc să scap cu o schimbare de nume, cum am făcut cu nebunul.
– Dacă nu vă place să îi spuneți cal, atunci îi spunem “cavaler”.
Copiii simt că e doar un truc.
– Dar cavaler e cineva călare pe un cal. Tot chinuim animalele.
Simt că explodez.
– Cal, cavaler, măgar, ce contează? Trebuie să îi spunem într-un fel! Avion e bine, că tot zboară peste ceilalți?
– Da, da! E bine așa. Avion e bine.
Și iată cum calul a ajuns avion. Trecem mai departe.
La explicarea capturii, a fost relativ simplu:
– Deci aici, în poziția asta, calul alb, adică avionul, a capturat, adică a luat prizonier un nebun, adică un bufon negru.
– Cum adică prizonier? Ce se întâmplă cu bufonul?
– Nimic, nu mai joacă mai departe. A plecat. A părăsit câmpul de bătălie.
– Aha, se luminează copiii – adică e un fel de refugiat.
-Refugiat! Perfect! Asta e cuvântul potrivit. Merci (nu mai am putere să lupt cu ei).
Ajungem în fine să povestim despre pioni.
– Ăștia mici, de aici din față, sunt pionii. Ei sunt un fel de soldați, care avansează în teritoriul inamic. Dacă ajung cumva pe ultima linie, se pot schimba în regină. Într-o partidă de șah, am putem avea – dacă toți pionii se schimbă în regină, 9 regine alba pe tablă.
Fetele se înfurie, fac gălăgie, iar băieții își ascund un zâmbet de satisfacție.
– Un singur rege și 9 regine??? Femeia nu-i egala bărbatului în acest joc, nu e frumos. Nu ne place șahul. Nu mai venim la orele dvs.
Soneria mă salvează.

Copiii își strâng caietele, băieții mă salută cu respect, fetele ies îmbufnate din clasă.
Întreb un băiat:
– Ce oră ați avut înainte de ora de șah?
– Am avut literatură și am discutat despre desenele animate ale lui Walt Disney. Doamna profesoară ne-a explicat cum Disney a fost rasist, islamofob și misogin. Albă ca Zăpada era albă, de ce în Aladin hoțului i se tăia mâna, în Lion King nu s-a prezentat nici un om african…

Acum înțeleg. Școala modernă care rescrie istoria. Nu contează ca în „Lion King” nu era deloc vorba despre oameni….Îmi strâng catrafusele și părăsesc școala. Mă bucur că lecția s-a terminat la timp. Tocmai urma să explic o poziție de mat în care albul ar fi sacrificat regina. Nu stiu dacă aș fi scăpat întreg….”

Autor: anonim

[preluare de la Parlog Cezar Mihai multumesc!]

Manipularea pentru to(n)ți sau Fereastra Overton

Standard

Eventual citiţi şi aici – e despre aceeaşi fereastră, cu alte cuvinte.

Mediocrul adevarat

besogon-overton-window

Cred că am pomenit de mai multe ori un banc despre homosexualitate, dar îndrăznesc să-l mai repet.

Un bătrân, abia ținându-se pe picioare, vine grăbit la serviciul pașapoarte.
– Vreau pașaport în regim de urgență, ca să plec cât mai repede din țară.
– Păi n-aveți nevoie de pașaport în Europa.
– Europa e prea aproape… vreau să mă duc la capătul lumii.
– Da’ de ce?
– Nu sunt de acord cu politica față de homosexuali!
– Cum așa?
– Pe vremea lui Antonescu îi împușcau. Gheorghiu-Dej îi băga la pușcărie. Ceaușescu îi închidea la balamuc. Acum, după revoluție, i-au lăsat în pace și le-au dat drepturi.
– Și-atunci?
– Mi-e teamă să nu devină OBLIGATORIU…

Nu o dată mi-a trecut prin minte gândul că e PREA adevărat ca să nu aibă și un substrat teoretic.
Zilele trecute l-am auzit pe celebrul regizor și actor rus Nikita Mihalkov, prezentând…

Vezi articolul original 1.399 de cuvinte mai mult

O, tempora! O, mores!

Standard

Retrograd sau nu, se pare că, în articolul ăsta, Aldus a păcătuit dând dovadă de un optimism exagerat. Fără doar şi poate, „omul de rând” a pus botul la faza cu boicotul.

O pornim aşadar în marş voios către lumea corectitudinii politice, lăsând în urmă obtuza normalitate. Mergem spre locul unde „un băiat iubea un băiat” e o poveste înduioşătoare – aşa cum nu e, de exemplu, tradiţionala noastră capră cu trei iezi, o chestie violentă, nocivă pentru bieţii copii.
Muie Creangă!
Desigur că, în poveştile viitorului, Făt-Frumos n-o să-l mai omoare pe zmeu, o să-l ia în căsătorie. Îi vor înfia pe cei şapte pitici,  devenind o familie încântătoare, iar Ileana Cosânzeana se va consola unindu-şi cu acte în regulă destinul cu al Albei ca Zăpada. Poate că ele le vor înfia pe fetiţa cu chibriturile şi pe Scufiţa Roşie.

Evident că şi la şcoală va fi cu mult mai bine. În locul hulitelor ore de religie, copiii vor avea parte de ceva cu mult mai… colorat.

Şi li se va explica, fireşte, că Biblia e o colecţie de minciuni sfruntate care mustesc de violenţă, spre deosebire de mitul celor trei androgini, care e, de fapt, sublima realitate.

Nebunie curată

Standard

Simplul fapt că i-a venit cuiva ideea asta e îngrijorător.

Oare această Mona-Lisa şi alţii la fel de „open-minded” ca ea nu-şi dau seamă că e vorba de ceva similar cu a propune să ne radem toţi în cap ca să nu sufere ăia care-au chelit? Sau să umblăm toţi în cârje ca să nu fie afectaţi infirmii?

Una e să acceptăm minorităţi de genul transsexualilor, şi cu totul alta să schimbăm modul de viaţă al majorităţii. Înţelegerea şi acceptarea trebuie să vină din ambele părţi, nu doar dinspre majoritate către minoritate.

Cum putem să mai vorbim despre democraţie când vrem să transformăm excepţiile în reguli?

Cum e turcul, şi pistolul

Standard

Constat că la „cârmele” acestui popor stau exact indivizii pe care-i merită grosul populaţiei.

Cât de greu e să observi că-n toate tipăriturile virgula e lipită de cuvântul din faţa ei, nu de ăla care urmează după ea? Şi că între punct şi cuvântul din spatele lui trebuie să existe spaţiu? Şi că rândurile nu încep niciodată cu o virgulă?

Cum poţi să te plângi că te conduc nişte proşti, când tu eşti tăntălăul care scrie şi/sau distribue aşa ceva?!

Cum e turcul, şi pistolul!

Cât despre despre „cârme”, da, sunt cel puţin două. Un „cârmaci” trage hăis şi altul cea. Sau, deh, merg pe căi paralele. Pe culmi paralele!  Între care e prăpastia unde ne bălăcărim unii pe alţii noi ăştia, cârmuiţii, ţinând fiecare isonul cârmuitorului preferat. Dacă suntem destul de proşti ca să ne placă vreunul.