Mai24

Aia care ţine numai trei ani nu e dragoste

Publicat pe de
Standard

În viziunea mea, atracţia sexuală poate fi atracţie sexuală şi atât. (Mama îi zicea dorinţă de carne de sex opus.) Poate exista foarte bine fără dragoste şi poate să ţină numai trei zile. Sau numai o noapte. Şi, dacă o confuzi cu dragostea, nu se termină bine. O relaţie bazată exclusiv pe atracţie sexuală are picioare scurte.

Dragostea implică, evident, şi atracţie sexuală. Şi poate dura până la adânci bătrâneţe. Am avut un unchi care, la 80 de ani, scria în zilnic pe marginea ziarului, „au trecut n zile de când a murit  iubita mea Anca”. Dar nu le-a numărat prea multă vreme, a murit şi el curând, s-a stins ca un muc  de lumânare, jelindu-şi nevasta.

La mine, marea iubire a început acum mai bine de 35 de ani; şi continuă – cu doza de înfocare corespunzătoare vârstei. Iar între două numere am râs de la bun început de tot ce se nimerea. Sau am filozofat. Sau am dormit 😀 E drept că acum râdem mai mult, filozofăm mai mult – şi dormim de mai multe ori. Avem mai mult timp, căci, la vârsta noastră, între două numere trece uneori şi o săptămână întreagă. 😀

Cât despre cununia religioasă – e, după părerea mea, o ceremonie frumoasă, o sacralizare a iubirii; o leagă de latura spirituală a existenţei, o ridică mai presus de simpla şi animalica atracţie sexuală.

Mai9

Unii nu ştiu ce-i aia omenie

Publicat pe de
Standard

Citez spusele unei… creaturi:

Later edit: dacă vreţi să ştiţi de unde e citatul, clicuiţi-l.

Vasăzică copilul n-are nicio obligaţie faţă de părinţi. Faţă de oamenii care i-au făcut cel mai preţios dar: viaţa. Faţă de oamenii care, între 20 şi 50 şi de ani, în loc s-o ţină tot într-o petrecere, au crescut un copil, sau doi, sau trei. Faţă de mama care a suportat toate neplăcerile sarcinii şi i-a născut urlând, renunţând nouă luni la multe plăceri ale vieţii, care a dormit pe sponci ca să-i alăpteze şi să le schimbe scutecele, în loc să-şi petrecă timpul liber distrându-se. Mama care a stat acasă ca să le poate de grijă, aşa că la bătrâneţe trebuie să se mulţumească cu o amărâtă de pensie de urmaş, care nu-i ajunge să-şi plătească azilul. N-a avut discernământ, idioata de ea. Tatăl a avut, s-a spetit să muncească ca să întreţină toată familia, asigurându-şi astfel o moarte prematură! Însă dacă asta nu l-a omorât, să-i fie ghiujului ruşine! A cheltuit banii ca să-şi ţină copiii pe la şcoli înalte, în loc să-i trimită la muncă după ce-au terminat patru clase şi să-şi pună banii la ciorap pentru azil.  Lipsă de discernământ, ce mai!

Dacă eşti om, nu animal, dacă termenul „omenie” are sens pentru tine, nici măcar nu aştepţi să pretindă părinţii să-i ajuţi, o faci, în limita posibilităţilor, evident, din proprie iniţiativă şi cu dragă inimă. Pentru că ţi se frânge inima când îţi vezi un părinte în suferinţă.
Dacă poţi să zici „mamă/tată, n-ai avut discernământ şi n-ai bani, crapă dracului, că i-o nu-s obligat(ă) să-ţi port de grijă”, nu eşti om. Nu eşti nici măcar câine, eşti monstru – negru în cerul gurii.  O întrupare a egoismului feroce şi a nesimţirii. Pe lângă tine, ăia care-şi abandonează dulăul sau motanul bătrân pe marginea şoselei sunt îngeri.

Şi, sigur, la 40 de ani, când eşti sănătos şi în putere, e uşor să spui :”Nu-ţi poţi plăti azilul? S-a inventat eutanasierea.”  E interesant de ştiut ce-o să spui peste vreo 30 de ani, când o să-ţi simţi sufletul tânăr şi încă dornic de viaţă într-un trup îmbătrânit.

Mai4

Din nou despre modă şi, mai nou, şi despre cacofonii

Publicat pe de
Standard

Nu fuse pa, fuse pe curând. (Sau nu fu pa, fu pe curând?)

Oricum, văzui că cortina mea fu/fuse de folos prin alte părţuri. (Da, ştiu, părţuri nu există în dicţionar, dar mă duce cu gândul la pârţuri,  care-i cuvânt cu acte în regulă.)

De fapt, revenii în blogosferă fiindcă mi se năzări să mă leg iarăşi de modă, căci văzui că între timp luă şi plasă!

NOTA REDACŢIEI:

„Că cortina” e un soi de cacofonie, dar lumea bună zice că nu e cazul să fii obsedat de cacofonii şi de alte rahaturi!

Asta îmi aduce aminte de nişte poezele care circulau în tinereţea mea:

Iubita mea cu ochii ca cacaua,
Că când te văd mă fac ca catifeaua.

&

Că când aud că cântă corul,
Că cam aşa cânta poporul;
Că cântam eu, că cântai tu,
Că cântam amândoi.

Mai erau vreo două-trei, dar le-am uitat.

Mar28

Ce bine era pe vremea lu’ Ceaşcă…

Publicat pe de
Standard

Alo, TFL-iştilor (ce-mi place prescurtarea asta, sună, aşa… a terfeloagă) şi voi, luptătorilor pentru viaţă, sau cum vă place să vă ziceţi, ştiţi voi, drăgălaşilor, ce bine era p-aici până-n ’89, în epoca aia de aur?

Păi, primo, avorturile erau strict interzise. Se pedepseau cu închisoarea sau, tacit, cu moartea dacă nu spuneai cine ţi-a fost complice la măcelărirea ovulului fecundat.

Secundo, nu construia nimeni catedrale, ba chiar erau dărâmate biserici. Iar ăia care totuşi construiau vreuna o făceau mică şi din lemn, nene, că ştiau ei de p-atunci ce-i place Ălui de Sus!

Terţo, la măcelărie nu era carne, salamul avea soia din belşug… Trai nineacă pentru vegetarieni! Şi pentru raw vegani, că tătucul protector al sănătăţii poporului oprea gazele.

Ca să nu mai zic că ştia că iarna nu-i ca vara, nu te lăsa să umbli cu maşina personală ca să te-mpotmoleşti pe drumul mare. Sau că proştii veneau degeaba la votare, că nu se lua nimeni după votul lor de imbecili. Şi câte şi mai câte, da’ n-am timp acu’ pentru toate…

Aşa că, dragi tineri progresişti, nu vă mai învinuiţi părinţi şi bunicii fără dinţi că-s nostalgici. Învinuiţi-i că n-au împiedicat uciderea neînţelesului binefăcător al naţiei, cu tot cu „sinistra lui soţie”! Ruşinică, bă, boşorogilor!

P.S. OK, n-am stil la pamflete, da’ promit că mai exersez. 😛

 

Mar24

Dame

Publicat pe de
Standard

Cunoaşte cineva vreo damă din piele naturală? Dar vreuna din blugi?

Drept este că, în apărarea prescurtătorului certat cu logica, s-ar putea zice că din piele naturală suntem toate – la exterior.
Dar, chiar luând-o aşa, mocasinii ar fi trebuit să fie pentru dame. Punct.  Dacă-s numai pentru alea din piele naturală, se cheamă că mai există şi altele, cu exteriorul din altceva.
Adică din blugi, fireşte! 😛