Redactare…

Standard

… necesară pentru dama-fără-punct, care-şi pierde uneori şi virgulele, şi logica.

Pentru Magician:
Când îţi lipeşti, naiba ştie cum, pe reprezentaţia de font, o partitură în care fiecare secvenţă e paralela ei de sens contrar şi ajungi să te simţi, în propriul tău spectacol, ca un clovn rătăcit, se cheamă că, în luptele interioare dintre tine şi tine, victoria unuia a însemnat eşecul celuilalt, căci, neputând ceea ce voiai, ai vrut ceea ce nu puteai.

* * *  * * *  * * *   * * *  * * *  * * *   * * *  * * *  * * *

22.11.2017

Pentru completarea imaginii damei-fără-punct,  ar mai fi de zis că numele ei de utilizator wordpress, ales cu evidentă modestie, este „perfecţiune” şi că, în calitate de doctorandă în filologie, şi-a scos în evidenţă, în gravatar, cea mai grăitoare parte a propriei persoane:

Anunțuri

Stând strâmb şi judecând drept…

Standard

Stând strâmb şi judecând drept, se pune întrebarea:

De ce au fost construite toate aceste opere de artă, ajunse obiective turistice?

Nu le-a înălţat nimeni nici de amorul artei, nici ca să se-mbogăţească pe urma turismului. Oamenii le-au construit ca să-şi venereze zeii. Dacă n-ar fi existat diversele religii, turiştii din zilele noastre n-ar fi avut cu ce să-şi desfete simţul estetic.

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul

Standard

Personajului numit Elena, care poluează cu comentariile sale idioate mai multe bloguri, i se potriveşte de minune zicala „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”. Şi e greu s-o treci cu vederea, fiindcă o prostie atât de crasă sare-n ochi de la o poştă.

Nu pricep de ce o suportă posesorii blogurilor respective, mai ales după ce îi scoate din sărite mâzgălindu-le spaţiul virtual cu „poeziile” ei. Dar fiecare e liber să facă la el acasă ce vrea. Şi, în virtutea acestui drept, dacă respectiva creatură ajunge cumva pe-aici, îi atrag atenţia să nu se ostenească să comenteze, fiindcă toate comentariile îi vor fi şterse fără a fi citite. Dacă vrea drept la replică să-şi facă blog, că e simplu chiar şi pentru tâmpiţi şi, vorba aia, „gratis, mamă soacră„.

„Vroiam” & comp.

Standard

După cum scrie mai sus, nu răspund la comentarii, dar pentru comentariul postat de Camelia ţin să public un răspuns, aici, în văzul tuturor, adică al acelor trei până-n cinci cititori ai mei. 😛

extras din „Îndreptar Ortografic, Ortoepic şi de Punctuaţie”, ediţia 1971

Carevasăzică, „vroiam” şi imperfectele sale surate erau considerate perfecte până când s-au gândit bunii creatori ai lui „DOOM 2” să le scoată în afara legii.

Habar n-am dacă au făcut bine sau nu.

Dar ştiu că oamenilor de o anumită vârstă, care le-au tot citit, scris şi auzit vreo 30-40 de anişori, aceste forme le-au intrat pur şi simplu în reflex. Le rostesc şi le trântesc pe hârtie/ecran fără să-şi aducă aminte că acum nu mai sunt considerate corecte. Şi cred că e aiurea să fie luaţi în râs pentru asta de nişte tinerei care n-au idee cum stau de fapt lucrurile.

Datorită meseriei pe care o practic, eu una am fost nevoită să mă adaptez. Adică reuşesc să mă controlez şi să nu mai folosesc cuvintele cu pricina. Însă atunci când citesc un text scris de altcineva nu le sesizez prezenţa. Aşa cum nu-mi dau seama dacă textul e scris cu „â” sau cu „î”.

Apropo de aceste schimbări impuse din ortografia română şi adaptarea oamenilor de o anumită vârstă:
Tata scria „sînt” şi pronunţa „sunt”. Eu scriu „sunt” şi pronunţ „sînt”. :mrgreen: