Arhive pe categorii: rahat

Recidivare

Standard

Moşul de ieri ori nu s-a supărat, dar e iremediabil tâmpit, ori s-a supărat şi s-a gândit să mă enerveze. Cert e că azi a recidivat:

 

De data asta nu l-am mai fericit cu niciun răspuns.

Reclame

Cumplit meşteşug de tâmpenie

Standard

Cât de idiot poate fi un bărbat trecut de şaizeci de ani ca să trimită pe Messenger aşa ceva?

(Bineînţeles că l-am repezit; şi presupun că s-o fi supărat. Nu era un prieten drag sufletului meu 😛  , aşa că… nicio pagubă. Dar… cred că-ncep să mă pricep să pun oamenii pe fugă. Doar puteam să ignor mesajul – şi-atât.)

Ce dai, bă, nu ştii să-njuri?

Standard

În comentariile blogurilor, toată lumea ştie să-njure. Ţine loc de dat la gioale, când ţi-au intrat argumentele la apă. Sau, mă rog, poate nu ţi-or fi intrat, da’ asta nu se poate şti când artileria ta forte e de genul:

  • deşteptul puuuuli
  • guru pizdyy
  • n-ai aflat cum se şterg la cur pruncii
  • futuzgurata de homofob

În fine, se pare că e o artilerie de succes, mai aplaudată decât orice altceva din peisajul înconjurător.

Mde, de gustibus

La mine e dezgust. Şi nu, nu trăiesc cu iluzia că s-ar sinchisi cineva de asta, da’ tot mă duc să borăsc.

Dacă aveţi ceva de obiectat, cântaţi la altă masă. Aici e deschis doar pentru aplauze. 😛


COMPLETARE (27.10.2018-02:05)

S-au făcut . Şi da, sigur, „același om poate da like și dislike aceluiași comentariu, de câte ori vrea. Folosind alt browser, folosind ferestre private ale browserului, folosind proxy-uri etc.” Dar e OK să tolerăm un nebun/o nebună care se dă peste cap ca să pună like-uri peste like-uri sub propriile sale înjurături – pe care le găzduim cu nonşalanţă?

Şi zice-se că asta, cu like-dislike, „e o chestie amuzantă, irelevantă, nu trebuie luată în serios ca și cum ar indica pulsul opțiunilor și aprecierilor majorității, bla bla. Deși în unele cazuri o reprezintă, poate.

Hmm.

  • amuzantă? Oare?
  • irelevantă? Atunci la ce-o mai ţinem?
  • deşi în unele cazuri poate indică pulsul opțiunilor și aprecierilor majorității. Şi de unde ştim că-n cazul înjurăturilor de mai sus nu-l indică? 😛

Superman cu fustă roşie

Standard

N-am văzut Supergirl. Şi nici n-am de gând, fiindcă am văzut aici trailer-ul şi bucăţica din comentarii.

Nu e nevoie să văd mai mult, sau să citesc păreri şi recenzii. Serialul e aceeaşi Mărie cu altă pălărie: Măria sa Superman, acum cu fustă roşie. Şi-a făcut, dragul de el, operaţie de schimbare de sex, dar şi-a păstrat ochelarii din alter ego-ul de pămpălău, masca la care apelează pentru inducerea în eroare/oroare a răufăcătorilor – şi nu numai.

Sacul cu proşti

Standard

Cum pot fi unii atât de bătuţi în cap încât să creadă şi să distribuie aşa ceva?

Data trecută când s-a petrecut „minunea” – în 2012 – am găsit aberaţia pe peretele feisbuchit al unei profesoare de matematică (bătrână, sărită de 50 de ani).

„Poieţii” noştri

Standard

Asta-i poezia modernă – sponsorizată… logoree fără majuscule, fără semne de punctuaţie, ruptă la nimereală ca să se-ntindă pe mai multe rânduri ce se vor versuri.

Căcat cu mac.

Lumea a luat-o razna.

Din partea mea… ducă-se! Mă bucur că-s bătrână şi-am prins şi vremuri mai bune. Prin astea de-acum vă urez drum bun vouă, ăstora mai tineri. Atenţie, cad pietre din cer şi-s gropi pe unde n-ai crede nici în ruptul capului că există! Deşi… se pare că vă place să daţi din lac în puţ.

Distracţie plăcută. Mie mi-e silă până şi să mai scriu aici. (Poate mi-o trece – sila -, poate nu…)