De-ale FB-ului

E vorba despre un comentariu la postarea asta: https://www.facebook.com/adrian.onciu.official/posts/2568950983248836.

Exemplul pe care îl anexasem e următorul:

Vorbe

Am selectat cele de mai sus de aici; şi nu pot zice că nu exprimă adevăruri.

Explicaţie

Da, ştiu, am spus „pa” şi sunt tot aici.

M-am răzgândit.  Oricât de rar l-aş vizita (şi oricât de puţini alţi vizitatori ar atrage), am nevoie  de un fief al sincerităţii mele brutale.

„You know nothing, Jon Snow!”

Iarăşi nu pot să nu fiu de acord

Şi cu asta sunt de acord!

În ce lume trăim noi?

În ce lume trăim noi?

Păi, deh, tot în „orânduiala cea crudă şi nedreaptă„.

Ne împărţim lumea cu „Mizerabilii”; lumea lui Jean Valjean, sărăntocul trimis la ocnă pentru o pâine. Nu mă îndoiesc că Victor Hugo s-a inspirat din trista & absurda realitate.

O să ziceţi că omul a evoluat între timp. Da, sigur, în ceea ce priveşte ştiinţa şi tehnica. Atât. „Homo homini lupus est” continuă să exprime un adevăr. Iar banul a rămas singurul Dumnezeu şi aurul e profetul său.

Din punct de vedere spiritual, mă tem că specia a involuat.

---

COMPLETARE/ACTUALIZARE (27.10.2018 – 10:50)

Adaug concluzia, pe care-am uitat s-o scriu aseară (e cazul să cârcotesc şi împotriva mea, că uneori mi-s cu dusă cu pluta 😛 ), e că, dacă întâmplarea asta te face să te întrebi „cât de nedreaptă e lumea şi ţara în care trăim noi”, de fapt habar n-ai pe ce lume trăieşti şi nu ştii nimic despre oameni. Pe micii găinari nu-i apară nimeni. Trebuie să furi mult ca să intri în lumea celor puternici, mai presus de lege.

Ar fi trebuit să precizez (apropo de comentariul lui Aldus) că n-am luat în considerare dedesubturile poveştii, ca să le zic aşa. Povestitoarea indignată nu ştie nimic despre moşul cu biscuţii. Dacă, de exemplu, era un cleptoman pe care personalul magazinul îl mai iertase deja pentru nişte furturi mărunte? Nu oricine e bătrân şi plânge e inocenţa în persoană. Dacă nu ştii asta, dovedeşti încă o dată că, de fapt, habar n-ai pe ce lume trăieşti şi nu ştii nimic despre oameni. Nu suntem coloraţi în alb imaculat sau negru pur, suntem un amalgam de nuanţe gri.

Precizări

Pe blogul ăsta, ceva mai sus, scrie mare, spre ştiinţa tuturor

ORICINE ARE ÎN SPATELE PSEUDONIMULUI UN CONT POATE COMENTA,
DAR NU PRIMEŞTE TOATĂ LUMEA RĂSPUNS DIN PARTEA MEA

Deci n-are rost să vă osteniţi să-mi puneţi întrebări în comentarii. Sunt mari şanse să rămână fără răspuns.

* * *

Cât despre cei care vor să ştie care e numele meu adevărat… hai să fim serioşi. Câţi bloggeri îşi postează copia după cartea de identitate?

Ca să nu mai zic că eu nu-mi întreb comentatorii dacă-şi folosesc sau nu numele real.

Din nou ceva cu care sunt de acord

„Poieţii” noştri

Asta-i poezia modernă – sponsorizată… logoree fără majuscule, fără semne de punctuaţie, ruptă la nimereală ca să se-ntindă pe mai multe rânduri ce se vor versuri.

Căcat cu mac.

Lumea a luat-o razna.

Din partea mea… ducă-se! Mă bucur că-s bătrână şi-am prins şi vremuri mai bune. Prin astea de-acum vă urez drum bun vouă, ăstora mai tineri. Atenţie, cad pietre din cer şi-s gropi pe unde n-ai crede nici în ruptul capului că există! Deşi… se pare că vă place să daţi din lac în puţ.

Distracţie plăcută. Mie mi-e silă până şi să mai scriu aici. (Poate mi-o trece – sila -, poate nu…)