Arhive pe etichete: înştiinţări

Pa!

Standard

… sau, POATE,  pe curând!

 

Anunțuri

Să nu amestecăm marfa cu ambalajul

Standard

Marfa e „o colecţie de scrieri interesante”.

Ambalajul scrierilor sau, mai fidel spus, al inteligenţei care le-a creat, e un om, cu toate slăbiciunile, defectele şi păcatele lui.

Dacă omul e un ticălos, scrierile sale nu devin mai proaste, mai puţin interesante, mai puţin valoroase. Şi nici nu le creşte valoarea pur şi simplu fiindcă se întâmplă ca autorul să fie un om fără pată. Şi cine e fără nicio pată?

Nu puneţi semnul egal între om şi scriitor/filozof. Omul piere, scriitorul/filozoful rămâne în istorie.

Se spune: „Fă ce zice popa, nu ce face popa.” Pentru că oamenii simpli, cu bun simţ nealterat, şi-au dat de mult seama că poţi propovădui binele fără să-l faci.

Din greşeală în greşeală spre victoria finală!

Standard

Pe vremea mea se zicea „îmi place cum rezolvă cafeaua totul”.

Dar, fireşte, eu sunt o fosilă, iar aşa-numita „mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim” evoluează, minunata de ea…

   

Nu uitaţi că pe lumea asta există mai multe religii

Standard

Dragi atei, nu uitaţi că pe planeta asta există mai multe religii. Dacă tot aruncaţi în credinţa altora cu pietre, ironie şi sarcasm, mai luaţi în tărbacă şi alte simboluri, ale altor culte, nu doar bisericile şi Biblia.

Ei nu zău!

Standard

carte

Aşa zice… cineva.

Şi dacă tu citeşti cartea şi nu o trăieşti, iau eu citesc aceeaşi carte şi o trăiesc, cum e cartea aia? Proastă sau ba? 😛

Să nu uităm că mai e şi chestia aia cu „de gustibus”, deh. Mai intervin şi vârsta cititorului, gradul lui de cultură, puterea lui de înţelegere…

Tot ce pare simplu e complicat, zice nenea Murphy.

Ura, nu sunt imorală!

Standard

Uf, mi s-a luat o piatră de pe inimă! Eu una nu sunt imorală, că nu omor nicio fiinţă vie ca să mănânc, cumpăr carne  moartă, congelată sau refrigerată. 😛 😛 😛

Poza şi ideea

Standard

Văzui poza:

cerseala

Şi aşa îmi veni ideea: dacă s-o întâmpla cumva să câştig la loto (că bani munciţi nu-i dau!) o s-o plătesc pe Lorena ca să scrie despre grandomania ei. 😈

Câh!

Standard

Cu alte cuvinte, ce idei idioate (sic!) pot să am! De ce să-mi pierd eu vremea citind articole scrise pentru SuperBlog?

Mi s-a şi acrit deja, mai ales că majoritatea intră în categoriile „ţin de foame când n-ai încotro” sau „insipide, mai bine rabzi de foame”. Nişte chestii care duhnesc de la o poştă a reclamă ostentativă, ei, da, pesemne şi din pricina condiţiilor impuse de sponsori.

Prin urmare, abandonez proiectul.  Mai bine citesc cărţi, sau frunzăresc bloguri fără advertoriale. Hai, pa! 😛

25, nici mai mulţi, nici mai puţini

Standard

Untitled

25? De unde până unde 25, nici mai mulţi, nici mai puţini? Eu una aveam deja peste 30 în ’89. Treizeci şi ceva de ani în care nu m-am simţit nici terorizată, nici anihilată. Dar, fireşte, domnişoara spurcată la gură pe care am citat-o şi pentru care astfel de articole virulente/purulente sunt specialitatea casei ar zice probabil că-s o pizdă proastă şi că, omul din mine fiind deja anihilat, nu mai ştiam cum sunt. Ea, copila minune, ştie mai bine decât oricine altcineva cum a fost „odinioară”!

Dar, da, „odinioară” habar n-aveam cât de plină de proşti e lumea. Internetul în general şi facebook-ul în special mi-au deschis ochii! Mulţam fain.