Arhive pe categorii: de dragoste

Aia care ţine numai trei ani nu e dragoste

Standard

În viziunea mea, atracţia sexuală poate fi atracţie sexuală şi atât. (Mama îi zicea dorinţă de carne de sex opus.) Poate exista foarte bine fără dragoste şi poate să ţină numai trei zile. Sau numai o noapte. Şi, dacă o confuzi cu dragostea, nu se termină bine. O relaţie bazată exclusiv pe atracţie sexuală are picioare scurte.

Dragostea implică, evident, şi atracţie sexuală. Şi poate dura până la adânci bătrâneţe. Am avut un unchi care, la 80 de ani, scria în zilnic pe marginea ziarului, „au trecut n zile de când a murit  iubita mea Anca”. Dar nu le-a numărat prea multă vreme, a murit şi el curând, s-a stins ca un muc  de lumânare, jelindu-şi nevasta.

La mine, marea iubire a început acum mai bine de 35 de ani; şi continuă – cu doza de înfocare corespunzătoare vârstei. Iar între două numere am râs de la bun început de tot ce se nimerea. Sau am filozofat. Sau am dormit 😀 E drept că acum râdem mai mult, filozofăm mai mult – şi dormim de mai multe ori. Avem mai mult timp, căci, la vârsta noastră, între două numere trece uneori şi o săptămână întreagă. 😀

Cât despre cununia religioasă – e, după părerea mea, o ceremonie frumoasă, o sacralizare a iubirii; o leagă de latura spirituală a existenţei, o ridică mai presus de simpla şi animalica atracţie sexuală.

Anunțuri

Să nu amestecăm lucrurile

Standard

Auzi, tanti? Nimeni nu huleşte sărbătorile de  care zici, dar nici nu le-a luat nimeni în braţe pe aici, pe la noi. Nu umple nimeni cu ele pereţii facebookului.

Nişte neni şi nişte tanti isteţi s-au prins că din asta cu Valentine se pot scoate bani – mai mulţi decât din mărţişoarele noastre, sau, oricum, în plus pe lângă ce se scoate atunci – şi au lansat-o cu tam-tam. Iar consumatoru’ snob, fraier ca de obicei, a pus botu’.

Sexul fără dragoste şi infidelitatea

Standard

Pentru o femeie, sexul fără dragoste e o simplă şi cruntă beţie a simţurilor. După o noapte de sex nebun (de sex, nu de amor), te regăseşti dimineaţa mahmură şi singură. Mai singură decât înainte. Atât de singură încât te grăbeşti să te arunci în braţele primului amator, pentru o altă noapte de sex nebun; sau şi numai pentru o oră, în cine ştie ce cotlon bizar.

Şi aşa mai departe.

Dar dacă dă dragostea peste tine şi ieşi din cercul ăsta vicios, apreciezi ceea ce ai, nu e nevoie să trăieşti periculos, nu vrei senzaţii tari. Vrei doar tandreţea de dincolo de pasiune.

Pe de altă parte, dacă te măriţi cu primul coleg de şcoală care ţi-a căzut cu tronc, e foarte posibil să descoperi peste câţiva ani că nu e singurul bărbat din lume şi să te împingă măcar curiozitatea să guşti dintr-un fruct oprit. Sau din mai multe. Şi nu e exclus să devii dependentă de beţia aia cruntă a simţurilor şi de o cât mai deasă schimbare a masculului care te îmbată.

E şi mai trist dacă descoperă el, colegul de şcoală cu care te-ai măritat, că nu eşti singura femeie din lume şi i se pare că oricare alta îi oferă mai mult decât tine. Şi dacă nici el nu te părăseşte, nici tu n-ai curaj să te rupi, sau măcar să guşti şi tu din fructul oprit. Sau dacă între timp ai devenit tu un fruct care nu mai tentează pe nimeni.

Infidelitatea femeii e adesea doar răzbunare. Dacă nu e descoperită, poate salva mariajul. Dacă iese la lumină, îl duce cel mai adesea de râpă, dar măcar te consolezi cu gândul că ai plătit cu aceeaşi monedă. Şi ai şansa unui nou început.

Cât despre cuplurile în care infidelitatea e acceptată de ambele părţi, cred că singura lor utilitate e să le ofere copiilor o familie. Dacă există copii. Dacă nu… e promiscuitate gratuită. După părerea mea.

Oricum, e complicat. Depinde de prea mulţi factori. Nu intră toate cazurile în acelaşi tipar; sau ies cu uşurinţă din tipar.

Impresia nu e greşită

Standard

Liiihaaaa, femeile nefutute nu sunt fericite şi, pentru distracţia asta, femeile normale au nevoie de bărbaţi chiar şi în secolul  21. Pe bune, numai muierile cu capul sec au impresia că nu-i aşa!

Amor ghebos

Standard

Iaca şi cheia succesului bloggeristic – sau, în fine, una dintre ele:

Păi da, cred şi io că impactu’ e legat de fotografia principală (căutaţi textul dintre ghilimele, şi-oţi găsi-o şi pe ea), fiindcă acolo se împlântă oarece. Oare cum să-i zic? „Futai la două ciocane” sună bine? Cu acompaniament de ţîţe legănate? Uţa, uţa, uţa ţâţa! 😀

Nu, nu-s o puritană încuiată, dar găsesc că sexu’, ca şi fotbalu’ şi alte sporturi, are haz când îl practici, nu când beleşti ochii la el. Da’ fireşte că mai toată lumea nu e de părerea mea, că doar de-aia ies bani frumoşi din pornografie. 😛

Altminteri, ce să spun, o fi fiind plăcut (plăcere de-aia animalică la greu) sexu’ în 3 până la n, da’ nu e dragoste. Un bărbat care ţi-o trage în tandem cu altul nu te iubeşte, eşti doar „jucăria lui sexuală”. Vorba cântecului:

„Da-mi iau nevastă să fie a mea,
Nu ca tramvaiul, s-o ia cine vrea.”

Şi, dacă stau să mă gândesc bine, între un soţ care să mă împartă bucuros cu alţii şi unul care să mă înfofolească în burka pentru a mă feri până şi de privirile altora, nu ştiu dacă nu cumva l-aş prefera pe al doilea. :mrgreen:

O parodie, să zicem

Standard

Când pocnetele te-nţeapă
Mai jos de coaste, cam prin cur,
Primeşti putere de otreapă
Ce se preschimbă-n abajur,
Boltindu-se, băşit, de zor,
Peste deliru-n care crapă
Beat, ameţitul tău amor.
Stâlceşti cu sârg cuvântul, biet
Ghinionist găsit de tine,
Şi-l faci să sune desuet
Şchiopând pe pagini albe rime!

Înşiri cuvintele-n mătănii,
Plătindu-i blasfemiei vamă
Cu cârâieli de orătănii
Ce scuip-o siropoasă zeamă,
Fiindcă ţi-s minţile-adormite
Într-un sirop tulburător,
Pe care-l varsă, zăpăcite,
În capetele seci, sub păr.

Când cresc cuvintele-ţi războinic,
Aglomerând prostii ce storc,
Cu un amatorism destoinic,
Simţiri care pe dos se-ntorc,
Ştiu c-am primit prea mult deodată –
O doză de peltea prea mare,
Fără de gust amestecată;
Mă-ngreţoşează, n-am scăpare.

Zadarnic aş vărsa şi lacrimi,
Mai tare kitschul se revarsă,
E o pecingine de patimi.
Şi fuge poezia, arsă.

 

Sunteţi invitaţi să descoperiţi originalul.  🙂