Arhive pe etichete: cizma scriitoare

Nu sunt detalii!

Standard

Nu sunt detalii!
Mesajele se exprimă prin cuvinte. Ar fi cazul să ne intre în căpăţâni când şi cum se folosesc corect cuvintele!

Bine a zis cine a zis că adevăratul pericol care pândeşte omenirea e tâmpirea globală!

Reclame

Ilustraţia care ilustrează

Standard

O fi repetiţia „mater studiorum”, dar nu e bine-venită peste tot. Şi e trist când acolo unde n-are ce căuta e pusă nu de vreun [prim] ministru agramat, ci de un editor & scriitor:

O să ziceţi că e o simplă scăpare. Foarte posibil, dar, spre deosebire de discursurile publice, postările de pe FB se pot corecta.

Şi nu e singura scăpare, căci pe ilustraţia de pe coperta cărţii titlul sună altfel:

„Poieţii” noştri

Standard

Asta-i poezia modernă – sponsorizată… logoree fără majuscule, fără semne de punctuaţie, ruptă la nimereală ca să se-ntindă pe mai multe rânduri ce se vor versuri.

Căcat cu mac.

Lumea a luat-o razna.

Din partea mea… ducă-se! Mă bucur că-s bătrână şi-am prins şi vremuri mai bune. Prin astea de-acum vă urez drum bun vouă, ăstora mai tineri. Atenţie, cad pietre din cer şi-s gropi pe unde n-ai crede nici în ruptul capului că există! Deşi… se pare că vă place să daţi din lac în puţ.

Distracţie plăcută. Mie mi-e silă până şi să mai scriu aici. (Poate mi-o trece – sila -, poate nu…)

Tranca-fleanca

Standard

Mno, bunule Sönke-Nissen-Koog, dacă asta ţi-e părerea despre numitul facebook, de ce ‘zda mă-sii îl bântui zilnic, umplându-l cu tot ce găseşti prin puţul gândirii personale? De ce nu treci matale la mângâiat pisici şamd?

Cum e turcul, şi pistolul

Standard

Constat că la „cârmele” acestui popor stau exact indivizii pe care-i merită grosul populaţiei.

Cât de greu e să observi că-n toate tipăriturile virgula e lipită de cuvântul din faţa ei, nu de ăla care urmează după ea? Şi că între punct şi cuvântul din spatele lui trebuie să existe spaţiu? Şi că rândurile nu încep niciodată cu o virgulă?

Cum poţi să te plângi că te conduc nişte proşti, când tu eşti tăntălăul care scrie şi/sau distribue aşa ceva?!

Cum e turcul, şi pistolul!

Cât despre despre „cârme”, da, sunt cel puţin două. Un „cârmaci” trage hăis şi altul cea. Sau, deh, merg pe căi paralele. Pe culmi paralele!  Între care e prăpastia unde ne bălăcărim unii pe alţii noi ăştia, cârmuiţii, ţinând fiecare isonul cârmuitorului preferat. Dacă suntem destul de proşti ca să ne placă vreunul.

P[r]ost

Standard

„Ziceam în postul trecut că…” Aşa îşi începe cineva un articol (vechi) de pe un blog. Şi, luându-mă după data din antet, tare-am mai fost tentată să-ntreb, drept comentariu: „Adică în Postul Crăciunului?” Dar m-am abţinut.

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul

Standard

Personajului numit Elena, care poluează cu comentariile sale idioate mai multe bloguri, i se potriveşte de minune zicala „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”. Şi e greu s-o treci cu vederea, fiindcă o prostie atât de crasă sare-n ochi de la o poştă.

Nu pricep de ce o suportă posesorii blogurilor respective, mai ales după ce îi scoate din sărite mâzgălindu-le spaţiul virtual cu „poeziile” ei. Dar fiecare e liber să facă la el acasă ce vrea. Şi, în virtutea acestui drept, dacă respectiva creatură ajunge cumva pe-aici, îi atrag atenţia să nu se ostenească să comenteze, fiindcă toate comentariile îi vor fi şterse fără a fi citite. Dacă vrea drept la replică să-şi facă blog, că e simplu chiar şi pentru tâmpiţi şi, vorba aia, „gratis, mamă soacră„.