Arhive pe etichete: cizma scriitoare

Cum e turcul, şi pistolul

Standard

Constat că la „cârmele” acestui popor stau exact indivizii pe care-i merită grosul populaţiei.

Cât de greu e să observi că-n toate tipăriturile virgula e lipită de cuvântul din faţa ei, nu de ăla care urmează după ea? Şi că între punct şi cuvântul din spatele lui trebuie să existe spaţiu? Şi că rândurile nu încep niciodată cu o virgulă?

Cum poţi să te plângi că te conduc nişte proşti, când tu eşti tăntălăul care scrie şi/sau distribue aşa ceva?!

Cum e turcul, şi pistolul!

Cât despre despre „cârme”, da, sunt cel puţin două. Un „cârmaci” trage hăis şi altul cea. Sau, deh, merg pe căi paralele. Pe culmi paralele!  Între care e prăpastia unde ne bălăcărim unii pe alţii noi ăştia, cârmuiţii, ţinând fiecare isonul cârmuitorului preferat. Dacă suntem destul de proşti ca să ne placă vreunul.

Reclame

Eu ştiu, tu ştii… ei nu ştiu!

Standard

Ei, da, ăştia-s de la radio, acolo vorbeşti, la ce bun să ştii să scrii? 😛

P[r]ost

Standard

„Ziceam în postul trecut că…” Aşa îşi începe cineva un articol (vechi) de pe un blog. Şi, luându-mă după data din antet, tare-am mai fost tentată să-ntreb, drept comentariu: „Adică în Postul Crăciunului?” Dar m-am abţinut.

Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul

Standard

Personajului numit Elena, care poluează cu comentariile sale idioate mai multe bloguri, i se potriveşte de minune zicala „prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul”. Şi e greu s-o treci cu vederea, fiindcă o prostie atât de crasă sare-n ochi de la o poştă.

Nu pricep de ce o suportă posesorii blogurilor respective, mai ales după ce îi scoate din sărite mâzgălindu-le spaţiul virtual cu „poeziile” ei. Dar fiecare e liber să facă la el acasă ce vrea. Şi, în virtutea acestui drept, dacă respectiva creatură ajunge cumva pe-aici, îi atrag atenţia să nu se ostenească să comenteze, fiindcă toate comentariile îi vor fi şterse fără a fi citite. Dacă vrea drept la replică să-şi facă blog, că e simplu chiar şi pentru tâmpiţi şi, vorba aia, „gratis, mamă soacră„.

Dame

Standard

Cunoaşte cineva vreo damă din piele naturală? Dar vreuna din blugi?

Drept este că, în apărarea prescurtătorului certat cu logica, s-ar putea zice că din piele naturală suntem toate – la exterior.
Dar, chiar luând-o aşa, mocasinii ar fi trebuit să fie pentru dame. Punct.  Dacă-s numai pentru alea din piele naturală, se cheamă că mai există şi altele, cu exteriorul din altceva.
Adică din blugi, fireşte! 😛

Din greşeală în greşeală spre victoria finală!

Standard

Pe vremea mea se zicea „îmi place cum rezolvă cafeaua totul”.

Dar, fireşte, eu sunt o fosilă, iar aşa-numita „mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim” evoluează, minunata de ea…