Pentru o femeie, sexul fără dragoste e o simplă şi cruntă beţie a simţurilor. După o noapte de sex nebun (de sex, nu de amor), te regăseşti dimineaţa mahmură şi singură. Mai singură decât înainte. Atât de singură încât te grăbeşti să te arunci în braţele primului amator, pentru o altă noapte de sex nebun; sau şi numai pentru o oră, în cine ştie ce cotlon bizar.
Şi aşa mai departe.
Dar dacă dă dragostea peste tine şi ieşi din cercul ăsta vicios, apreciezi ceea ce ai, nu e nevoie să trăieşti periculos, nu vrei senzaţii tari. Vrei doar tandreţea de dincolo de pasiune.
Pe de altă parte, dacă te măriţi cu primul coleg de şcoală care ţi-a căzut cu tronc, e foarte posibil să descoperi peste câţiva ani că nu e singurul bărbat din lume şi să te împingă măcar curiozitatea să guşti dintr-un fruct oprit. Sau din mai multe. Şi nu e exclus să devii dependentă de beţia aia cruntă a simţurilor şi de o cât mai deasă schimbare a masculului care te îmbată.
E şi mai trist dacă descoperă el, colegul de şcoală cu care te-ai măritat, că nu eşti singura femeie din lume şi i se pare că oricare alta îi oferă mai mult decât tine. Şi dacă nici el nu te părăseşte, nici tu n-ai curaj să te rupi, sau măcar să guşti şi tu din fructul oprit. Sau dacă între timp ai devenit tu un fruct care nu mai tentează pe nimeni.
Infidelitatea femeii e adesea doar răzbunare. Dacă nu e descoperită, poate salva mariajul. Dacă iese la lumină, îl duce cel mai adesea de râpă, dar măcar te consolezi cu gândul că ai plătit cu aceeaşi monedă. Şi ai şansa unui nou început.
Cât despre cuplurile în care infidelitatea e acceptată de ambele părţi, cred că singura lor utilitate e să le ofere copiilor o familie. Dacă există copii. Dacă nu… e promiscuitate gratuită. După părerea mea.
Oricum, e complicat. Depinde de prea mulţi factori. Nu intră toate cazurile în acelaşi tipar; sau ies cu uşurinţă din tipar.
UNIVERSUL CÂRCOTELILOR 