Arhive pe categorii: tranca-fleanca

Recidivare

Standard

Moşul de ieri ori nu s-a supărat, dar e iremediabil tâmpit, ori s-a supărat şi s-a gândit să mă enerveze. Cert e că azi a recidivat:

 

De data asta nu l-am mai fericit cu niciun răspuns.

Reclame

Cumplit meşteşug de tâmpenie

Standard

Cât de idiot poate fi un bărbat trecut de şaizeci de ani ca să trimită pe Messenger aşa ceva?

(Bineînţeles că l-am repezit; şi presupun că s-o fi supărat. Nu era un prieten drag sufletului meu 😛  , aşa că… nicio pagubă. Dar… cred că-ncep să mă pricep să pun oamenii pe fugă. Doar puteam să ignor mesajul – şi-atât.)

Unii au îmbătrânit degeaba

Standard

Dacă trimiţi minunăţii de-astea pe Messenger când ai 9-10 ani, treacă-meargă.

Dar dacă le trimiţi când ai sărit binişor de 50… ori ai îmbătrânit degeaba, ori ai dat prematur în mintea copiilor.

Incultă, dar nu melioristă; şi fără DEX citit din scoarţă-n scoarţă

Standard

Eu, că despre mine e vorba, am, ca mulţi alţii, găuri în cultura generală. Nu ştiam ce e meliorismul. Dar m-am uitat în DEX. În ăla online. Că ultima ediţie pe hârtie aflată în posesia mea e din mileniul trecut.

Apropo, voi, ăştia născuţi înainte de 2001, v-aţi gândit vreodată că staţi călare pe hotarul dintre două milenii? Da, sigur numerotarea anilor e convenţie în stare pură, dar există unii destul de nebuni ca să considere, de exemplu, că ne influenţează destinul.

Bine, există şi unii destul de nebuni ca să citească DEX-ul, cu meticulozitate şi conştiinciozitate, din scoartă-n scoarţă. Sau, oricum, există cel puţin unul. A inclus DEX-ul în leapşa aia cu 7 cărţi care bântuie facebook-ul.

Cu ceea ce am subliniat sunt de acord. Dar de aici până la a citi DEX-ul cap-coadă aş zice că e cale lungă. Calea către nebunie. Sau, oricum, e „cumplit meşteşug de tâmpenie”, vorba lui Creangă.

Dar să revenim la numitul meliorism.

MELIORÍSM s. n. Concepție potrivit căreia lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, ci poate fi ameliorată sau este în curs de ameliorare. [Pr.-li-o-] – Din fr. méliorisme.
sursa: DEX ’09 (2009)

Ei bine, eu una sunt de acord că lumea nu este nici cea mai rea cu putință, nici iremediabil rea, şi că ar putea fi ameliorată. Dar nu e în curs de ameliorare. Dimpotrivă – adică galopează în direcţia opusă. 😛 Pardon, cred că 😦 se potriveşte mai bine.

Ce dai, bă, nu ştii să-njuri?

Standard

În comentariile blogurilor, toată lumea ştie să-njure. Ţine loc de dat la gioale, când ţi-au intrat argumentele la apă. Sau, mă rog, poate nu ţi-or fi intrat, da’ asta nu se poate şti când artileria ta forte e de genul:

  • deşteptul puuuuli
  • guru pizdyy
  • n-ai aflat cum se şterg la cur pruncii
  • futuzgurata de homofob

În fine, se pare că e o artilerie de succes, mai aplaudată decât orice altceva din peisajul înconjurător.

Mde, de gustibus

La mine e dezgust. Şi nu, nu trăiesc cu iluzia că s-ar sinchisi cineva de asta, da’ tot mă duc să borăsc.

Dacă aveţi ceva de obiectat, cântaţi la altă masă. Aici e deschis doar pentru aplauze. 😛


COMPLETARE (27.10.2018-02:05)

S-au făcut . Şi da, sigur, „același om poate da like și dislike aceluiași comentariu, de câte ori vrea. Folosind alt browser, folosind ferestre private ale browserului, folosind proxy-uri etc.” Dar e OK să tolerăm un nebun/o nebună care se dă peste cap ca să pună like-uri peste like-uri sub propriile sale înjurături – pe care le găzduim cu nonşalanţă?

Şi zice-se că asta, cu like-dislike, „e o chestie amuzantă, irelevantă, nu trebuie luată în serios ca și cum ar indica pulsul opțiunilor și aprecierilor majorității, bla bla. Deși în unele cazuri o reprezintă, poate.

Hmm.

  • amuzantă? Oare?
  • irelevantă? Atunci la ce-o mai ţinem?
  • deşi în unele cazuri poate indică pulsul opțiunilor și aprecierilor majorității. Şi de unde ştim că-n cazul înjurăturilor de mai sus nu-l indică? 😛

Sacul cu proşti

Standard

Cum pot fi unii atât de bătuţi în cap încât să creadă şi să distribuie aşa ceva?

Data trecută când s-a petrecut „minunea” – în 2012 – am găsit aberaţia pe peretele feisbuchit al unei profesoare de matematică (bătrână, sărită de 50 de ani).

Tranca-fleanca

Standard

Mno, bunule Sönke-Nissen-Koog, dacă asta ţi-e părerea despre numitul facebook, de ce ‘zda mă-sii îl bântui zilnic, umplându-l cu tot ce găseşti prin puţul gândirii personale? De ce nu treci matale la mângâiat pisici şamd?

Din ciclul „Ne batem joc de păsări, de iubire şi de mare”

Standard

La asta m-am dus cu gândul după ce am citit „Luni de fiere” (Pascal Bruckner).

Într-o discuţie despre cartea în cauză, m-aş mulţumi să zic că optez pentru un studiu al problemelor cuplului modern bazat pe serialul „Californication„. Prefer comediile.

O pijama, două pijamale, câte pijamale?

Standard

„E la fel de naivă ca tine. Şi ca mine. Şi poartă aceleaşi pijamale verzi.”

Ea, naiva, nu poartă o singură pijama. Poartă mai multe, toate verzi, una peste alta. „Papa cu-a lui trei coroane puse una peste alta”… Fata cu trei pijamalele puse una peste alta… Trei, două, patru, câte…? Ghici, ghicitoarea mea.

Sunt rea. Poate că le purta pe rând. Poate că e licenţă poetică, gen „cu-a lui trei coroane”. Poate…

P[r]ost

Standard

„Ziceam în postul trecut că…” Aşa îşi începe cineva un articol (vechi) de pe un blog. Şi, luându-mă după data din antet, tare-am mai fost tentată să-ntreb, drept comentariu: „Adică în Postul Crăciunului?” Dar m-am abţinut.