Arhive pe categorii: constatări

La păscut

Standard

Dintre numeroşii indivizi care ne trimit  zilele astea să paştem fericiţi, iată şi unul care, la mişto sau nu, ne arată şi ce să paştem:

Dragi ierbivori, oare nu v-aţi uitat niciodată într-un calendar bisericesc? Sau v-aţi uitat ca mâţa în calendar şi n-aţi remarcat că acolo scrie „Sfintele Paşti”, nu „Sfântul Paşte”?

Până la finele anului de graţie 1989, când singuri tălâmbi care se puteau exprima necenzuraţi „pe sticlă” şi, în general, în public erau răposatul Ceaşcă şi „sinistra lui soţie” (două „genii” care n-ar fi pomenit de „cele sfinte” nici în ruptul capului), n-am auzit spunându-se „Paşte” decât sub forma „Paştele mă-tii”.

Acum, de când ne-am pricopsit cu o uneori greşit înţeleasă libertate a cuvântului, „Paşte” s-a băgat în dicţionarele limbii române, căci limba, singura chestie, după părerea mea, eminamente democratică, adoptă mai curând sau mai târziu părerea majorităţii, adică a prostimii, şi evoluează din greşeală în greşeală. Tocmai aici, unde cred că n-ar strica, nu s-a adoptat corectitudinea politică;  minoritatea care nu-şi bate joc de propria limbă nu e băgată în seamă decât ca să fie înjurată de agramaţi şi de inculţi.

Oricum, n-o să mă pun eu de-a curmezişul evoluţiei! Paşte fericit, cititorule, precum în bancul blogărit azi aici.

Reclame

Mă bucur

Standard

Mă bucur că în ţara asta există şi oameni care gândesc cu capul lor, nu se lasă orbiţi de ura viscerală (cum bine i-a zis cineva, undeva) împotriva unei tabere politice, ură care ni se inoculează cu neruşinare, ca şi corectitudinea politică (şi de care prea multe persoane pe care le crezusem în stare să priceapă cât de cât dedesubturile lumii se lasă contaminate).

Explicaţie

Standard

Da, ştiu, am spus „pa” şi sunt tot aici.

M-am răzgândit.  Oricât de rar l-aş vizita (şi oricât de puţini alţi vizitatori ar atrage), am nevoie  de un fief al sincerităţii mele brutale. :mrgreen:

Recidivare

Standard

Moşul de ieri ori nu s-a supărat, dar e iremediabil tâmpit, ori s-a supărat şi s-a gândit să mă enerveze. Cert e că azi a recidivat:

 

De data asta nu l-am mai fericit cu niciun răspuns.

Cumplit meşteşug de tâmpenie

Standard

Cât de idiot poate fi un bărbat trecut de şaizeci de ani ca să trimită pe Messenger aşa ceva?

(Bineînţeles că l-am repezit; şi presupun că s-o fi supărat. Nu era un prieten drag sufletului meu 😛  , aşa că… nicio pagubă. Dar… cred că-ncep să mă pricep să pun oamenii pe fugă. Doar puteam să ignor mesajul – şi-atât.)