Arhive pe categorii: sfaturi utile

Ceva cu care sunt de acord

Standard

Anunțuri

Ce bine era pe vremea lu’ Ceaşcă…

Standard

Alo, TFL-iştilor (ce-mi place prescurtarea asta, sună, aşa… a terfeloagă) şi voi, luptătorilor pentru viaţă, sau cum vă place să vă ziceţi, ştiţi voi, drăgălaşilor, ce bine era p-aici până-n ’89, în epoca aia de aur?

Păi, primo, avorturile erau strict interzise. Se pedepseau cu închisoarea sau, tacit, cu moartea dacă nu spuneai cine ţi-a fost complice la măcelărirea ovulului fecundat.

Secundo, nu construia nimeni catedrale, ba chiar erau dărâmate biserici. Iar ăia care totuşi construiau vreuna o făceau mică şi din lemn, nene, că ştiau ei de p-atunci ce-i place Ălui de Sus!

Terţo, la măcelărie nu era carne, salamul avea soia din belşug… Trai nineacă pentru vegetarieni! Şi pentru raw vegani, că tătucul protector al sănătăţii poporului oprea gazele.

Ca să nu mai zic că ştia că iarna nu-i ca vara, nu te lăsa să umbli cu maşina personală ca să te-mpotmoleşti pe drumul mare. Sau că proştii veneau degeaba la votare, că nu se lua nimeni după votul lor de imbecili. Şi câte şi mai câte, da’ n-am timp acu’ pentru toate…

Aşa că, dragi tineri progresişti, nu vă mai învinuiţi părinţi şi bunicii fără dinţi că-s nostalgici. Învinuiţi-i că n-au împiedicat uciderea neînţelesului binefăcător al naţiei, cu tot cu „sinistra lui soţie”! Ruşinică, bă, boşorogilor!

P.S. OK, n-am stil la pamflete, da’ promit că mai exersez. 😛

 

Să nu amestecăm marfa cu ambalajul

Standard

Marfa e „o colecţie de scrieri interesante”.

Ambalajul scrierilor sau, mai fidel spus, al inteligenţei care le-a creat, e un om, cu toate slăbiciunile, defectele şi păcatele lui.

Dacă omul e un ticălos, scrierile sale nu devin mai proaste, mai puţin interesante, mai puţin valoroase. Şi nici nu le creşte valoarea pur şi simplu fiindcă se întâmplă ca autorul să fie un om fără pată. Şi cine e fără nicio pată?

Nu puneţi semnul egal între om şi scriitor/filozof. Omul piere, scriitorul/filozoful rămâne în istorie.

Se spune: „Fă ce zice popa, nu ce face popa.” Pentru că oamenii simpli, cu bun simţ nealterat, şi-au dat de mult seama că poţi propovădui binele fără să-l faci.

Nu uitaţi că pe lumea asta există mai multe religii

Standard

Dragi atei, nu uitaţi că pe planeta asta există mai multe religii. Dacă tot aruncaţi în credinţa altora cu pietre, ironie şi sarcasm, mai luaţi în tărbacă şi alte simboluri, ale altor culte, nu doar bisericile şi Biblia.

Ei nu zău!

Standard

carte

Aşa zice… cineva.

Şi dacă tu citeşti cartea şi nu o trăieşti, iau eu citesc aceeaşi carte şi o trăiesc, cum e cartea aia? Proastă sau ba? 😛

Să nu uităm că mai e şi chestia aia cu „de gustibus”, deh. Mai intervin şi vârsta cititorului, gradul lui de cultură, puterea lui de înţelegere…

Tot ce pare simplu e complicat, zice nenea Murphy.

Atunci de ce dracu se mai fac alegeri?

Standard

Păi atunci de ce se mai fac alegeri, moşule? La ce bun, dacă rezultatul nu contează nici cât o ceapă degerată? Sau e bun doar ca pretext, ca să aibă pe urmă de ce ieşi în stradă ăia care-au votat altceva? Sau/şi ăia care nu s-au ostenit să voteze?

Ieşiţi naibii toţi la vot, dacă vreţi democraţie! Dacă nu, hai s-o dăm în aia mă-sii, să punem de-o anarhie şi să vedem cu a cui dictatură se rezolvă în final problema.

În acest sens s-ar putea face şi pariuri, ca să mai câştige unii dintre noi câte-un ban cinstit.

Proşti, dar mulţi

Standard

Dragi tovarăşi şi pretini feisbuchisiţi nemulţumiţi de rezultate alegerilor şi referendumurilor de aici şi de aiurea, nu uitaţi cuvintele puse de Negruzzi în gura lui Vodă Lăpuşneanul:

Proşti, dar mulţi!

Mulţi, adică majoritari! 😛

Cu alte cuvinte, dragi amici inteligenţi nemulţumiţi de votul prostimii, încercaţi să pricepeţi că, într-un sistem democratic, nu puteţi avea câştig de cauză decât fraudând alegerile.

Iar ultima soluţie nefrauduloasă e o nouă revoluţie, a cărei victorie să impună luminata voastră dictatură.