Arhive pe categorii: sfaturi utile

Să nu amestecăm marfa cu ambalajul

Standard

Marfa e „o colecţie de scrieri interesante”.

Ambalajul scrierilor sau, mai fidel spus, al inteligenţei care le-a creat, e un om, cu toate slăbiciunile, defectele şi păcatele lui.

Dacă omul e un ticălos, scrierile sale nu devin mai proaste, mai puţin interesante, mai puţin valoroase. Şi nici nu le creşte valoarea pur şi simplu fiindcă se întâmplă ca autorul să fie un om fără pată. Şi cine e fără nicio pată?

Nu puneţi semnul egal între om şi scriitor/filozof. Omul piere, scriitorul/filozoful rămâne în istorie.

Se spune: „Fă ce zice popa, nu ce face popa.” Pentru că oamenii simpli, cu bun simţ nealterat, şi-au dat de mult seama că poţi propovădui binele fără să-l faci.

Reclame

Nu uitaţi că pe lumea asta există mai multe religii

Standard

Dragi atei, nu uitaţi că pe planeta asta există mai multe religii. Dacă tot aruncaţi în credinţa altora cu pietre, ironie şi sarcasm, mai luaţi în tărbacă şi alte simboluri, ale altor culte, nu doar bisericile şi Biblia.

Ei nu zău!

Standard

carte

Aşa zice… cineva.

Şi dacă tu citeşti cartea şi nu o trăieşti, iau eu citesc aceeaşi carte şi o trăiesc, cum e cartea aia? Proastă sau ba? 😛

Să nu uităm că mai e şi chestia aia cu „de gustibus”, deh. Mai intervin şi vârsta cititorului, gradul lui de cultură, puterea lui de înţelegere…

Tot ce pare simplu e complicat, zice nenea Murphy.

Atunci de ce dracu se mai fac alegeri?

Standard

Păi atunci de ce se mai fac alegeri, moşule? La ce bun, dacă rezultatul nu contează nici cât o ceapă degerată? Sau e bun doar ca pretext, ca să aibă pe urmă de ce ieşi în stradă ăia care-au votat altceva? Sau/şi ăia care nu s-au ostenit să voteze?

Ieşiţi naibii toţi la vot, dacă vreţi democraţie! Dacă nu, hai s-o dăm în aia mă-sii, să punem de-o anarhie şi să vedem cu a cui dictatură se rezolvă în final problema.

În acest sens s-ar putea face şi pariuri, ca să mai câştige unii dintre noi câte-un ban cinstit.

Proşti, dar mulţi

Standard

Dragi tovarăşi şi pretini feisbuchisiţi nemulţumiţi de rezultate alegerilor şi referendumurilor de aici şi de aiurea, nu uitaţi cuvintele puse de Negruzzi în gura lui Vodă Lăpuşneanul:

Proşti, dar mulţi!

Mulţi, adică majoritari! 😛

Cu alte cuvinte, dragi amici inteligenţi nemulţumiţi de votul prostimii, încercaţi să pricepeţi că, într-un sistem democratic, nu puteţi avea câştig de cauză decât fraudând alegerile.

Iar ultima soluţie nefrauduloasă e o nouă revoluţie, a cărei victorie să impună luminata voastră dictatură.

Alipiri facebook-iste

Standard

#

Şi, apropo, voi, ăştia cu „pune pe peretele tău/distribuie dacă ai/ai avut/ai făcut/ai văzut…”, nu ne mai mânjiţi ecranele repetând dulcegării de nici două parale. Măcar scoateţi unele din tărtăcuţele personale, că altminteri o să vi se scofâlcească şi tot o să vă plouă în gât până la urmă!

Şi cât de cretin trebuie să fii ca să nu bagi de seamă că-n toate tipăriturile (cărţi, reviste, ziare, etichete de borcan şi alte alea) între virgulă/punct şi cuvântul următor e un spaţiu? Spaţiu liber, da? 😛

Nu pierdeţi logica pe drum

Standard

„În urma mea se aud zgomote. Eu ies pe treptele casei și îl văd pe EL ieşind, alb ca varul. I-a spus. Da, nu a luat-o în serios niciodată. Se credea stăpân pe tot, mai ales pe ea. M-a privit aparent, dar s-a dovedit că doar mi s-a părut. O frântură de conversaţie telefonică sparse încordarea aceea din mine…”

De dragul de a scrie poetic, metaforic, etc, şamd, bla, bla, bla unii pierd logica pe drum: „m-a privit aparent”! Ei, nu mai spune! Pe româneşte se zice, de exemplu, „am avut impresia că m-a privit, dar aparenţele înşeală”. Sau oricum altcumva, numai „m-a privit aparent” nu.

Şi amestecul timpurilor verbelor nu-i figură de stil, credeţi-mă şi hotărâţi-vă la ce timp povestiţi:

  • la prezent: „se aud zgomote”, „ies pe treptele casei”, „îl văd”?
  • la perfectul compus: „m-a privit”, „s-a dovedit”, „mi s-a părut”?
  • la perfectul simplu: „sparse încordarea”?

NU înseamnă NU numai pentru cine e-n stare să priceapă limbajul articulat, sau măcar pe-al semnelor

Standard

NU înseamnă NU, dar numai pentru creaturile în stare să priceapă graiul articulat, sau măcar pe-al semnelor.

Degeaba îi spui unui lup flămând „Nu mă mânca!”, unui câine turbat „NU mă muşca!”, unei mâţe călcate pe coadă „NU mă zgâria!”, unui ţânţar pentru care lumea e numai instinct şi foame „NU mă pişca!”.

Şi degeaba-i spui „NU” unui bărbat convins (aşa cum sunt aproape toţi, oricât s-ar bate unul sau altul cum pumnul în piept, spunând „Sunt gentleman, ce pula mea!”) că, în adâncul fiinţei lor, toate femeile sunt curve şi că mai ales una care a fost, fie şi numai o singură dată, regulată fără acte-n regulă e ultima otreapă cu care orice purtător de mătărângă are dreptul să şteargă oricând pe jos, fiindcă ea oricum abia aşteaptă, face nazuri doar ca să se dea rotundă. „Ce dac-o faci şi cu mine, fă? Ce, îţi iau vopseaua?”

În concluzie, doamnelor şi domnişoarelor, băgaţi-vă bine-n cap ideea (poate uneori greşită, dar întotdeauna sănătoasă) că, în adâncul fiinţei lor, toţi masculii vor să v-o tragă şi ţineţi minte că „paza bună trece primejdia rea”. Dacă NU sunteţi dispuse să vă asumaţi riscurile, NU rămâneţi singure cu un bărbat, oricât de bine l-aţi cunoaşte, acolo unde sunteţi la cheremul lui, oricât de forţoase v-aţi crede. Nu vă urcaţi în maşina lui, nu mergeţi la el acasă, nu mergeţi în vizită la prietenii lui etc. Căci, pentru masculul care judecă în primul rând cu mătărânga şi-n capul căruia ideile preconcepute vehiculate de veacuri sunt literă de lege, asta înseamnă „DA” şi, indiferent de câte ori i-aţi spune pe urmă „NU”, n-o să vă creadă sincere. Şi nu vă foiţi prin lume, mai ales la ore târzii, îmbrăcate la fel de provocator ca o curvă ieşită la produs. Fiindcă farmecele cu care vă mândriţi atât de mult încât ţineţi să vi le etalaţi cât mai la vedere sunt, la propriu, o incitare a oricărui purtător de mătărângă şi mulţi nu sunt în stare să se abţină, mai ales dacă li s-a amestecat sângele măcar cu alcool, dacă nu cu vreun drog mai puternic, şi se-ntâmplă să vă prindă la-nghesuială.

Dar toate astea NU înseamnă câtuşi de puţin că violatorii trebuie iertaţi, că trebuie înţeleşi, că trebuie să li se acorde circumstanţe atenuante. Violatorii trebuie pedepsiţi cu asprime (fiindcă sunt animalele periculoase, şi astea nu ştiu decât de frică), imediat ce se dovedeşte c-au săvârşit fapta. Ca să le intre în tărtăcuţe, odată pentru totdeauna, că până şi cea mai depravată dintre prostituate e om şi are dreptul să se lase pătrunsă, chiar şi contra cost, numai de cine vrea ea şi cum şi cât vrea ea.

NUinseamnaNU

Celor şapte dobitoci care-au sărit pe o singură fată e cazul să li se ofere cu generozitate câte-o partidă prelungită de „sex surpriză”, administrat de cale anală şi bucală de câte şapte zdrahoni. Şi pe urmă să li se aplice pedeapsa dintr-o lume mai aspră decât cea de acum (unde sunt acceptate şi chiar încurajate năravuri împotriva firii), adică să se recurgă la tăierea „scârbavnicului mădular spre veşnica lui nefolosire”.

Recomand câte o doză de „sex surpriză” şi pentru toţi cei care susţin că hăndrălăii din Vaslui sunt nevinovaţi ca nişte prunci; ca să vedem dacă vajnicii apărători îşi vor considera proprii violatori la fel de inocenţi.